Scurt istoric al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare


văzut de comandor aviaţie Moise Filipaş
Şef de Stat Major al unităţii

Rândurile aşternute mai jos sunt gândurile autorului, cu intenţia de a aduce în faţa celor ce iubesc aviaţia şi celor ce doresc să afle câte ceva din trecutul istoric al unităţii de aviaţie de pe aerodromul Mihail Kogălniceanu.

Fără a avea cea mai mică pretenţie de a fi un scriitor, nu am dorit decât să informez şi să mă adresez, în special aviatorilor din trecut, dar şi celor de azi, pentru a le prezenta impresiile mele despre evoluţia aviaţiei române după cel de-al doilea război mondial, referindu-mă în special la aviaţia din spaţiul dobrogean.

Am încercat să prezint, cât mai realist posibil (cu subiectivismul inerent unei astfel de lucrări) şi în modul cel mai realist, viaţa unui pilot, cu toate implicaţiile ce decurg din aceasta, atât cele bune cât şi cele rele (pierderi umane, familii îndoliate, copiii rămaşi fără tată) – toate, numai pentru a apăra acest pământ strămoşesc.

Pilotul, tehnicianul, toţi ceilalţi care deservesc aviaţia (şi nu sunt puţini), nu fac politică, obiectul muncii lor este zborul în cât mai deplină securitate. Avionul nu recunoaşte culoarea politică, el cunoaşte exploatare corectă – indiferent de grad, funcţie sau vederi politice – EL, AVIONUL ZBOARĂ!!!

Perioada la care m-am referit în această carte a fost încununată de foarte multe succese, dar şi de neîmpliniri, din care cele mai numeroase au fost scrise cu sânge, şi ele trebuie să rămână veşnic în amintirea aviatorilor şi a celor ce iubesc aviaţia.

Ca membru fondator al filialei Constanţa a Asociaţiei pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii (ARPIA) aş dori ca un număr tot mai mare de aviatori (indiferent de ce au făcut în aviaţie), să participe cu încredere la activităţile asociaţiei, activităţi care, pe lângă informarea permanentă despre trecutul şi prezentul activităţii de zbor din Dobrogea, din ţară sau din străinătate, sunt un prilej de a se reîntâlni cu oameni din aviaţia dobrogeană (şi nu numai), şi a nu uita că în decursul timpului au fost colegi, indiferent de domeniul (sectorul) în care au activat în aviaţia română!

Rog să fiu iertat pentru faptul că nu am reuşit să fac o lucrare exhaustivă (imposibilă – de altfel) şi le cer scuze celor pe care nu i-am amintit, unii fac parte din amintirile personale, care nu pot fi puse pe hârtie fără acordul lor, am vrut ca totuşi câteva amintiri să fie cunoscute de cei interesaţi.